interlocutori

interlocutori
in|ter|lo|cu|to|ri Mot Pla Adjectiu variable

Diccionari Català-Català . 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Mira otros diccionarios:

  • intercomunicaţie — INTERCOMUNICÁŢIE s.f. Comunicaţie între două sau mai multe puncte; conexiune. ♦ Conversaţie între doi sau mai mulţi interlocutori. – Din fr. intercommunication. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  intercomunicáţie s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • interlocutor — INTERLOCUTÓR, OÁRE, interlocutori, oare, s.m. şi f. Persoană care vorbeşte cu alta sau cu alţii, care participă la o conversaţie. – Din fr. interlocuteur. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INTERLOCUTÓR s. (livr.) conlocutor, (înv.)… …   Dicționar Român

  • Oratorien — Oratorium (kirchenlat. oratorium = Bethaus, von lat. orare = „beten“) nennt man in der musikalischen Formenlehre die dramatische, mehrteilige Vertonung einer zumeist geistlichen Handlung, verteilt auf mehrere Personen, Chor und Orchester. Es ist… …   Deutsch Wikipedia

  • Oratorium — (kirchenlat. oratorium = Bethaus, von lat. orare = „beten“) nennt man in der musikalischen Formenlehre die dramatische, mehrteilige Vertonung einer zumeist geistlichen Handlung, verteilt auf mehrere Personen, Chor und Orchester. Es ist eine… …   Deutsch Wikipedia

  • Oratorio (música) — Para otros usos de este término, véase Oratorio. Este artículo o sección necesita una revisión de ortografía y gramática. Puedes colaborar editándolo (lee aquí sugerencias para mejorar tu ortografía). Cuando se haya corregido, borra …   Wikipedia Español

  • interlocuteur — interlocuteur, trice [ ɛ̃tɛrlɔkytɶr, tris ] n. • 1530; du lat. interlocutum, supin de interloqui « interrompre » 1 ♦ Personnage qu un écrivain introduit dans un dialogue. 2 ♦ (1791) Personne qui parle, converse avec une autre. Chacun des… …   Encyclopédie Universelle

  • interlocutoire — (in tèr lo ku toi r ) adj. 1°   Terme de pratique. Jugement interlocutoire, celui qui ordonne une preuve, une instruction préalable, à l effet de parvenir au jugement définitif, mais qui préjuge le fonds.    Il se dit quelquefois de la preuve… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • amebeo — a·me·bè·o agg., s.m. 1. agg. TS metr. di componimento poetico spec. pastorale, costituito da versi declamati alternativamente dagli interlocutori: canti amebei | s.m., nella poesia classica: piede formato da due sillabe lunghe, due brevi e un… …   Dizionario italiano

  • dialogo — di·à·lo·go, dià·lo·go s.m. AD 1a. conversazione tra due o più persone: partecipare al dialogo 1b. estens., scambio di pensieri, idee, opinioni e sim., spec. allo scopo di trovare un intesa, un accordo: cercare il dialogo in famiglia | nel… …   Dizionario italiano

  • intercettare — in·ter·cet·tà·re v.tr. (io intercètto) 1. CO impedire che qcs. o qcn. arrivi a destinazione: intercettare una lettera, un messaggio, un aereo, una pattuglia nemica | TS sport nel calcio e in altri sport di squadra, impossessarsi della palla… …   Dizionario italiano

Compartir el artículo y extractos

Link directo
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”